Aceasta este pentru tine.

...apoi a spus: "Scriu pentru ca doare! Scriu pentru ca am fost calcata in picioare de oameni care astfel au gasit de cuviinta sa-si ascunda slabiciunea si incompetenta, care acuza pentru a se salva de la inec! Scriu pentru ca am fost lovita! Dar ce faci cand esti lovit si esti prea obosit si satul de ceea ce ti se intampla pentru a mai putea riposta? Ce se intampla cu tine cand iti dai seama ca e inutil sa te minti ca poate fi mai bine, ca va veni momentul cand vei fi apreciat sau macar respectat pentru putinul pe care il faci, pentru care te lupti. Ei bine, mori, asta se intampla: obosesti sa te tot renasti din cenusa in care te-a transformat lacomia si ura cu care ti-a fost aprins rugul, inainte de a-ti fi ascultata pledoaria. Mori pentru ca descoperi ca vei fi judecat ca pentru un pacat mortal daca vei indrazni sa visezi. Mori pentru ca gheare te inconjoara intr-o secunda, pentru ca fete ce candva iti zambeau, acum te privesc schimonosite cu ochi plini de minciuna. Mori pentru ca moartea e mai nobila decat o viata traita in mediocritate si supunere, pentru ca nici un rege nu isi pleaca incoronatul cap in fata unor bufoni. Ce faci atunci cand iti dai seama inca o data, ca ai ales gresit, iar alegerea ta te-a aruncat in mijlocul unui cimitir uman... pe acesta cale ma bucur ca nu-mi iubesc aproapele, altfel as fi fost necrofila. M-am saturat sa privesc tabele in care mortii sunt asezati in urma numerelor cavourilor care ii ascund. Ma dau batuta pentru ca stiu ca nu va pot invinge. Nu o pot face pentru ca am ajuns deja scrum la picioarele voastre. Numai asa ma veti putea privi vreodata de sus. Insa ceea ce nu stiti este ca vantul ma va ridica deasupra voastra si ma va risipi pe culmi pe care voi nu le veti putea atinge vreodata... sau ma va arunca in ochii vostrii orbiti de valuri meschine, care va ascund adevarata fata. Inainte de a ma risipi si de a ramane o urma neagra pe pamant vreau sa recunosc meritul celor care s-au impotrivit intotdeauna conventiilor, care au inteles inaintea tuturor care sunt lucrurile pentru care merita sa traiesti si nu s-au lasat indobitociti in staule de lemn de cei care aveau sa le fure sufletul si visele. Am sa va privesc pe fiecare dintre voi din fiecare mic colt in care ma va asterne vantul, iar daca vreodata ma va lasa sa poposesc pe genele voastre, sa ma indepartati cu o mana, descotorosindu-va de mine asa cum ati facut-o mereu, voi, sclavi ai nimicului!"