Grey Would Be The Colour...

Asa cum pasarile isi iau zborul pentru prima oara si asa cum fiecare fluviu a pornit ca un fir de apa dintr-o piatra oarecare, asa mi-am scos si eu radacinile din pamant si am inceput sa umblu sub propria umbra. Am pornit ca si un lastar de la marginea padurii fara sa stiu unde merg si in ce directie sa o apuc si am parasit poiana unde ma sufla vantul cu crengile la pamant, am pornit drept si orb ghidat de mirosul necunoscutului printre arborii seculari. Si mi-am purtat radacinile pe poteci si drumuri si am invatat ca nu pot sa merg decat inainte si ca pamantul pe care merg ramane batatorit si il acopera frunzele pe care le las in urma mea iar drumurile cele lungi au ajuns spre capat sa fie inguste si infricosatoare si pline de pietre si aride iar dupa atat ratacire prin aceasta padure in care fiecare copac si fiecare floare omoara tot ce este in jurul lor pentru a-si trage seva in coroana care ajunge atat de sus deasupra norilor incat nu mai pot sa mai curete potecile de praf in bataia vantului, am ajuns in cel mai intunecat loc in care mi s-a facut frica de toate directiile in care as putea sa merg pentru ca toate drumurile sunt neprimitoare si prefer sa putrezesc si sa mi se usuce crengile decat sa bat un drum care stiu ca ma va lasa surd la frunzele care imi tropota si mut la culoarea scoartei mele. Si cand credeam ca vreau sa imi infig iar radacinile in pamant si sa raman fara de soare sub cupolele masive sub care o sa ma ofilesc de nepasarea de a mai calca vreodata am vazut iesirea din padure la capatul unei poteci atat de frumoase incat pana si lumina incetineste deasupra ei de frica sa nu o loveasca prea tare. Si am mers si frunzele mi-au prins culoare si trunchiul amortit s-a indreptat si am dat afara termitele care imi mancau interiorul insa nu o sa pot sa merg vreodata pe acest pamant pana la capat pentru ca arborii care sunt acolo ii tin de mult umbra si chiar daca nu or sa isi arunce niciodata frunzele in fata vantului care o sa sufle prea tare si nu or sa se lase niciodata la pamant ca sa o incalzesca soarele au crescut acolo iar eu nu am loc printre ei.