Slipknot - Vermilion Pt. 2

Monday, July 27, 2009

Narcoteaque.

Ma inec intr-un ocean de femei fara nume. Ma sufoc in ploi de alcool, nori de fum si sub dune de prafuri. Nu purtam nici un Mare Razboi. Nu avem nici o Mare Depresie. Marele nostru razboi este unul spiritual. Marea noastra depresie este viata noastra, si in timp ce depresia mea colectie post "aproape puteam sa fiu fericit" se face comoda in fiecare neuron pe care l-am omorat cu alcool si droguri si in fiecare alveola pulmonara pe care am sufocat-o cu tutun, nu pot decat sa ma gandesc la senzatia pe care mi-ar da-o o lama chirurgicala care imi taie globul ocular in doua calote perfecte. Iar e momentul in care vreau sa strivesc o floare pe cale de disparitie si sa rup cu mainile goale un tablou celebru de neinlocuit pentru ca ceea ce am nu vreau si ceea ce vreau nu pot sa am. Sunt curios, daca as merge pe strada si as strange de brate o persoana oarecare si pur si simplu as urla de nervi si furie si dorinte neimplinite, oare as gasi acea persoana care sa ma stranga si ea pe mine si sa urle si mai tare? Mai are rost sa spun? Tot despre ea e vorba, ea cea cu nume simplu si prieten oarecare. Cand o tin de mana plutesc intr-un balon de sapun prin univers iar cand nu e cu mine sunt ingropat si am gura plina de pamant, pentru ca ea este oxigenul de care am nevoie ca sa imi tina focul in viata. Cred ca... fuck it... o sa arunc si cartea asta pe fata... as putea sa o iubesc. Pachetul meu mereu a fost un mister pentru altii si mereu s-au intrebat cum pot sa castig cu carti atat de slabe si inca nu si-au dat seama ca oricum ar fi, mereu au fost mai puternice decat ale celorlalti jucatori... doar ca de data asta le-am aruncat pe fata prea devreme pentru ca am vrut sa castig aceasta mana cu orice pret deoarece... vreau sa ma retrag de la masa si sa imi incasez jetoanele. Am baut toata tequila, am fumat toata iarba, am tras tot K-ul, am lins toate timbrele si tot imi pulseaza venele si mi se zbat ochii de dorul ei pentru ca ideea ca nu e cu mine ma loveste cu piciorul in fata si ma lasa sa ma zvarcolesc printre pietre intr-o balta de sange. Si uitandu-ma pe geam fara sa vad nimic din cauza beznei aproape solida, imi da sangele pe nas si nu pot decat sa sper ca undeva se uita si ea pe geam si se gandeste la mine. And then... there's more than that...

No comments: